TIC în învățământul românesc

         Sistemul nostru de învăţământ a evoluat lent, dar sigur, înscriindu-se pe un trend ascendent, bazat pe multiple inovaţii în domeniul educaţiei. Aşa cum nimic nu « scapă » din calea modernismului, nici şcoala românească nu face excepţie, aceasta fiind un veritabil vector de imagine şi de valorizare individuală în plan cognitiv. Noua eră digitală determină un nou tip de abordare a fenomenului educaţional prin intermediul noilor tehnologii ale comunicării şi informaţiei. Astfel, ia naştere o nouă educaţie care poate fi definită pedagogic « media ». Analiza educaţiilor de tip virtual, online ne conduce la concluzia că există o perspectivă nouă de abordare a procesului de învăţământ în condiţiile societăţilor de tip postmodern.

      Cultura globală, dominată de tehnologie, produce o alfabetizare media cu caracter de masă şi conturează un nou model de învăţare. Educaţia online, virtuală, conferă deprinderi utile pentru tinerii aflaţi în plin proces de şcolarizare. Instrumentele dezvoltate de programe aplicative transformă procesul de învăţare într-unul accesibil şi interactiv, în funcţie de cerinţele unor modele acceptate în societate.

     Gradul mare de aplicabilitate, dar şi forţa de impact generată de aceste tehnologii trebuie să determine introducerea lor pe scară largă la nivelul învăţământului general de masă. Avantajul în cazul noilor tehnologii este gradul ridicat de receptivitate al tinerilor, consumatori de media. Aceştia devin din ce în ce mai interesaţi de lumea cea nouă, deschisă virtual prin intermediul programelor online, programe care le facilitează accesul la o bogată informare şi la o analiză pertinentă a realităţii cu care se confruntă zi de zi. 

 Prima clasă digitală din ţară (Smart Classroom) a fost inaugurată în anul 2013 în Bucureşti, la Şcoala Superioară Comercială „Nicolae Kretzulescu”, de către Ministrul Educaţiei, Remus Pricopie şi ministrul delegat pentru Învăţământ Superior, Cercetare Ştiinţifică şi Dezvoltare Tehnologică, Mihnea Costoiu, împreună cu preşedintele Samsung Electronics România, Young Lak Jung. Scopul principal al unei astfel de clase este de a conecta şcolile la internet, astfel încât copiii să aibă acces la conţinut şi la programe software, care să îmbunătăţească accesul la educaţie. Elevii sunt extrem de conectaţi la prezent prin intermediul clasei digitale şi acest proiect reprezintă o veritabilă oportunitate pentru dezvoltarea  pentru elevilor de astăzi. Clasa digitală este un concept care face şcoala mai atractivă pentru elevi, oferind posibilitatea învăţării transdisciplinare şi, totodată, interacţiunea, în timp real, dintre profesor şi elev. Smart Classroom este un concept care presupune crearea unei clase utilate complet cu material şi accesorii digitale de înaltă performanţă, ca bază pentru învăţare
.

Pe platforma iTeach este disponibil un curs online gratuit pentru cadre didactice: «Colaborarea în clasa digitală». Acest curs oferă profesorilor metode inovative pentru desfăşurarea unor activităţi de colaborare folosind instrumente online care sprijină conexiunile şi comunicarea la nivelul clasei şi dincolo de sala de clasă. Pentru participare, aceştia trebuie să poată utiliza, la un nivel acceptabil, Internetul şi noile tehnologii, dar şi să aibă experienţă privind lucrul cu elevii. Profesorii ar trebui să fie deschişi la îmbunătăţirea propriei activităţi didactice. La finalul cursului, cadrele didactice vor putea să planifice şi să desfăşoare situaţii educative făcând apel la instrumente şi aplicaţii digitale.

Concluzii

1. Educaţia virtuală reprezintă un pas înainte în această eră de avânt informaţional deosebit, conferind deprinderi utile pentru tinerii aflaţi în plin proces de şcolarizare. Instrumentele dezvoltate de programe aplicative, marcate de design specializat, a se vedea în acest sens programele de prezentare Power Point privesc un standard accesibil şi global de prezentare a cunoştinţelor de specialitate.

2. Învăţarea interactivă prin multiple formule specializate de tip e-learning este o variabilă necesară în planul valorizării educaţionale contemporane. În acest sens, se poate vorbi despre  un proces de adaptare la sistemul de alfabetizare electronică a tinerelor generaţii.

3. Pe de altă parte, se poate concluziona că nu există o relaţie de opozabilitate între sistemul de educaţie tradiţională şi cel de tip contemporan. Cele două sisteme se completează reciproc, conferind o dinamică deosebită  în sistemele de formare şi educaţie postmodernă.

Bibliografie:
1. Anghel,  F., Educaţia  pentru  toţi  în  România, Editura Alternative, Bucureşti, 1998.
2. Bîrzea,  C., Reforma  învăţămantului în România:  condiţii şi perspective, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, Bucureşti, 1993.
3. Pascu, Ştefan, Istoria învățământului din România, București, 1983.
4. www. adevărul.ro
5. www.elearning.ro
6. www.ziare.com
7. www.wikipedia.org
8. iTeach.ro