Impactul TIC asupra elevilor și cadrelor didactice. Studiu TEHNE România

Introducerea materiei TIC in școlile din România a provocat diverse reacții, fie ele negative sau pozitive. Astfel, de-a lungul timpului s-au format două tabere: a acelora care s-au declarat mulțumiți de rezultatele acestei metode de instruire și pot indentifica progres în activitatea didactică, iar în cea de-a doua tabără se află cei care pot argumenta faptul că această materie suferă de multiple neajunsuri, atât din punct de vedere al materialelor cât și a organizării conținutului folosit.

        Asupra acestui subiect, mi s-a părut că ar fi cel mai corect să aducem statisticile în joc și să lăsăm numerele să aducă o nouă opinie sau chiar să alcătuiască o a treia tabără. Studiul de mai jos a fost condus de Centrul pentru Inovare în Educație (TEHNE Romania), pentru compania Intel, în 2009. Din păcate pentru noi, site-ul TEHNE România a încetat să actualizeze informațiile pentru interesul public, acest studiu nefiind reluat până în prezent. Prin urmare, am folosit acest studiu doar ca punct de orientare și nu ca argument valabil în discuția noastră, în 2019.

          Studiul a urmărit evidențierea impactului folosirii TIC asupra profesorilor și elevilor lor.

În cazul elevilor:

„Modificările la nivelul comportamentelor intelectuale, emoționale, sociale ale elevilor sunt traduse și concretizate în aspecte precum: creșterea interesului de a învăța; creşterea frecvenței la ore; obținerea unei mai bune concentrări; stimularea lucrului în echipă; îmbunătățirea rezultatelor școlare; dezvoltarea competenței de comunicare; optimizarea managementului proiectelor; dezvoltarea capacității de rezolvare a problemelor. Registrul atitudinal înregistrat este remarcat de către respondenți a fi vizibil modificat în sensul pozitivării lui (media de 3,64). Procente identice au înregistrat următoarele aspecte: creșterea intersul pentru învățătură, creșterea frecvenței la ore, rezultate  școlare mai bune. Din punct de vedere psihologic  și pedagogic, cele trei se află în relație de cauzalitate directă  (lanțul cauzal: creșterea interesului induce freventarea cursurilor care, la rândul său, poate optimiza rezultatele școlare).”

În cazul profesorilor:

„În ceea ce priveşte percepția cadrelor didactice asupra propriului nivel de eficiență în utilizarea TIC, peste jumătate (54,7%) se declară încrezători în nivelul competenței informatice. Un procent de 39,1% se erijează în rolul de îndrumători în utilizarea computerului, recunoscut fiind faptul că  elevii sunt cunoscători ai tehnologiei de la o vîrstă  fragedă. Semnalată  deseori în rapoartele de cercetare, lipsa de pregătire a cadrelor didactice pentru integrarea TIC în lecție nu se reflectă îngrijorător în datele studiului de față.”

         În așteptarea derulării unui nou studiu în situația utilizării TIC în școlile din România, putem să privim spre datele de mai sus cu o perspectivă optimistă, căci există dorință de progres în educație, iar dacă progresul este lent, vom spune: mai bine mai târziu decât niciodată!